Înainte să îți spun cum au luat naștere conceptul Health Lounge și metoda de lucru din spate, este important să înțelegi că la baza lor nu stă doar cunoașterea… stă și trăirea.
A existat un moment în viața mea în care dezvoltarea personală, nutriția clasică și fitnessul nu au mai funcționat.
Făceam tot ce „trebuia” să fac (pentru că ambiția de a evolua era uriașă), dar… în loc să mă ducă spre rezultate, mă ducea spre blocaj, anxietate, dezgust și o senzație apăsătoare că mă sufoc.
Mă antrenam deja de ani de zile. Încercam mereu strategii alimentare noi. Încercam metode de antrenament diferite. Dar corpul nu își revenea.
Orice făceam, nu funcționa, așa că am început să caut soluții în exterior.
Doctor după doctor. Analiză după analiză. Recomandare după recomandare.
Dar nu aveam o explicație clară, o direcție coerentă… o soluție care să lege măcar, cât de cât, lucrurile.
Apoi a venit diagnosticul: sindromul ovarelor polichistice.
Am simțit că pică cerul pe mine. Iar mesajul care ajungea la mine era doar: „Nu există soluție, trebuie să te resemnezi.”
Ceva din mine a refuzat să accepte asta. Nu pentru că negam realitatea, ci pentru că simțeam că lipsește ceva din imagine.
Ceva din mine a refuzat să accepte asta. Nu pentru că negam realitatea, ci pentru că simțeam că lipsește ceva din imagine.
Nu putea fi doar hormonal.
Nu putea fi doar alimentar.
Nu putea fi doar sport.
Nu putea fi doar mental.
Însă nu știam exact CE să caut. Știam doar că ce făcusem până atunci nu mai funcționa.
Venind din zona de fitness și nutriție, eram obișnuită cu disciplină, structură, obiective, performanță. Doar că în acel moment din viața mea “ambiția” mă distrugea.
Așa că am făcut ceva radical pentru mine: am renunțat la tot.
Am renunțat la ideea de a mai lucra cu oamenii… la antrenamentele forțate… la presiunea de a demonstra. Am renunțat chiar și la a-mi seta obiective.
Și pentru prima dată, m-am întors spre mine fără scop, fără target, fără deadline, fără presiune.
Iar corpul… a început încet, încet să își revină. Fără să forțez. Fără să controlez. Fără să „trag mai tare”.
Și din punctul acesta au trecut 10 ani… 10 ani de căutări, de studiu, de testare, de integrare, de optimizare.
Ani de lucru interior profund.
Ani de confruntare cu propriile mele limite.
Ani de recalibrare.
Ani de lucru cu efectele experiențelor abuzive din trecut (sexuale și psihologice).
În paralel, am început să lucrez și cu oamenii și am observat aceleași tipare, aceleași blocaje, aceleași mecanisme de supraviețuire.
Și da, de aici au luat naștere programele Health Lounge.
Nu din teorie, ci din trăire și integrare.
Nu prin forță.
Nu prin negare.
Nu prin gândire pozitivă.
Ci prin lucrul profund cu sine, strat cu strat.
Filozofia mea de viață
„Nu cred că oamenii au nevoie să fie salvați.
Nu cred că oamenii au nevoie să fie „ajutați” în sensul clasic.
Nimeni nu are nevoie să fie reparat.
Nu cred în etichete.
Nu cred în oameni „defecți”.
Nu cred în persoane „greșite”.
Nu cred în ideea de moralitate impusă rigid de societate.
Nu cred că cineva este “rău” din esență.
Cred că fiecare persoană își poartă propriile răni și că majoritatea comportamentelor care par greșite, excesive sau inacceptabile sunt, de fapt, mecanisme de protecție greu de conștientizat
Mai mult, cred că fiecare persoană are nevoie de un cadru de siguranță, un cadru din care să își poată întoarce privirea asupra sa, să își vadă rănile fără să se prăbușească, să își înțeleagă mecanismele fără să se judece, să își simtă emoțiile fără să fugă.
Un cadru din care să se reconecteze cu propria putere personală, cu propria claritate, cu propria capacitate de a sta în picioare pentru sine.
Nu din revoltă. Nu din frică. Nu din demonstrație.
Ci din adevăr personal.
Pentru că nu există „persoane fără salvare”.
Există doar persoane care nu sunt încă pregătite să se uite la ele.
Vrei să știi dacă acest concept și programele care îl compun este și pentru tine?
